marți, 24 noiembrie 2009
Scantei
Intr-un molcom miez de noapte,
Ca un disc de jar se-nalta agale
Scaparatoare luna plina
Intr-o liniste de moarte.
Langa parcul nestingherit
Arde vesnic,poate la ivirea lunii,
Un invechit felinar,ruginit
De firele ploilor,de praful timpului trecut.
In al felinarului prafuit geam
Repercutandu-se incetat luna
Loveste cu a sa lumina scanteietoare
Licarirea inocenta a micii lumanari,spintecand-o.
O pasare Invartinda in delir
Aprinde ochii inecati de atata lumina
Asemeni unor stele.
Retezand ceata surda a noptii.
Pe aleea lugubra a parcului
Doar linistea launtrica
Patrunde intepator
Trezind scanteia sperantei.
A pasarii bataie a inimii
Astupa sumbrul molcom
Ce surpa timpanul urechii
Intr-un ritm monoton.
O alba umbra abstracta
Se strecoara printe bezne
Invaluind puzderia obscura
Ce dainuie asemeni unei ceţi
O adiere agata alba umbra
O sufla difuzionand-o
Molecule albe se imprastie
Si invadeaza intunericul.
O intrezaritoare catena
De licurici reda
o partitura mozartiana
Pe un nor de umbra.
Incercam si eu..
Nu-mi plac rimele:))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ah, ce frumoasa e noaptea... si orice descriere despre ea e sfanta... un tribut pentru Sfanta Luna Plina, cu a Ei Lumina Fina. Bravo! Continua tot asa.
RăspundețiȘtergere